nah, bun… cat timp va ocupati voi pe aici cu alegerea unui noi imn pentru minunata noastra patrie, cu evidentierea frustrarilor romanului tipic care se ingrijeste de imaginea turismului! romanesc care nu este chiar asa de vai de capul lui, atata timp cat oricum mai exista snobi patrioti, si alti europeni idioti curiosi care sa viziteze aceste tinuturi mandre si pitoresti si pline de oportunitati extrapolate , pe numele lor: “plaiurile mioritice!!!”, sau ma rog.. alea cu carpato-danubiano-pontice, nah, cum ar fi ele!!!…stiti ceva??
undeva ma doare in pix de faptul ca madame Udrea nu incearca decat sa zambeasca mai cu stil, eventual sa si primeasca inapoi cateva “surasuri” decat aceleasi propuneri indecente care incep cu priviri insinuante si cu acel nerostit: “hei blondo!~”… serios acuma.. din partea mea , duca-se si tot duca-se.. cu consumul ei permanent de epitete la adresa propriei persoane. nu ma intereseaza pe mine grija ei subita si mai ales luptele ei seculare cu “indiferenta aceasta a conducatorilor care nu au investit si care distrug, si care fac inexistenta imaginea Romaniei peste hotare!. lasa ca vin eu, cu pletele mele blonde in vant si cu ia mea de tarancuta respectabila si cu bicicleta mea din 1500 toamna, si va arat eu voua, ca eu nu uit de valorile astea nationale.. ca deh, turismu’ cu taranu’ si cu marea si cu iarba, sunt tot una!”
pana faceti voi niste versuri pe aici, si compuneti o muzica frumoasa, eu va pun pe tapet ce se intampla cu adevarat grav si trist si infiorator in lume, si mai ales de curand in Europa, muuuuuuuult mai groaznic decat capriciile acestea asa de “constructive” legate de esecul comercial al recentului imn compus de multitalentatul moga.
am de gand sa va zic o povestioara faina…despre porci si despre oameni, despre prosti si neglijenti si mai ales din aia indiferenti si despre ignoranti care au impresia ca sunt intangibili, din toate punctele de vedere. asa ca… Era odata un imparat mare, maaare… care stapanea mari si tari si era ascultat de supusi pentru ca reusea intr-un mod sau altul sa le inabuse toata rascoalele. si imparatul asta , negru si puternic, avea mai multi generali si peste alte mari si alte tari mai multi imparati care ii erau dusmani. si generalii lui erau insarcinati sa administreze tinuturile deja cucerite, sa restabileasca ordinea si sa aiba grija mai ales de cea mai mare comoara a imparatiei. si aceasta comoara era nepretuita si i se ofereau cele mai bune conditii- confort si dieta pentru intretinerea ei. si fiecare general era direct raspunzator in fata imparatului pentru orice neajuns pe care l-ar putea suferi vreun element al acestei comori. Imparatul era glorios si numarul teritoriilor cucerite crestea vazand cu ochii. Comoara sa nepretuita crestea in cantitate si grija fata de ea incepuse sa il preocupe intra-atat incat nu facea nimic altceva toata ziua decat sa se asigure ca aceasta comoara vietuia in conditii excelente. Vietuia pentru ca aceasta comoara era nici mai mult decat un numar imens de porci care supravietuia in conditii mai bune decat o faceau locuitorii acestor intinse tinuturi. Timpul trecea, regiunile isi doreau propria independenta, lupte seculare se dadeau intre generalii acestor regiuni, care dintre ei sa obtina mai repede favorurile imparatului. Favorurile acestea constau mai ales in numarul de porci pe care ii puteau avea in grija. cu cat mai multi porci, bine ingrijiti, cu atat mai multa atentie si importanta din partea imparatului pentru regiunea respectiva. numai ca lupta pentru independenta devenise atat de puternica, si mai apoi.. lacomia generalilor atat de pregnanta, incat visele imparatului de a stapani o imparatie fructuoasa, cu multi porci, si mai ales in pace, in conditii de trai impecabil, incepusera a se narui. conducatorii regiunilor nu faceau decat sa isi etaleze numarul de porci care crestea tot mai mult astfel incat consiliile la care participau toti conducatorii regiunilor devenisera un adevarat balci. Imparatul vedea ca tot ceea ce dorise el sa construiasca, un imperiu in care porcii sa traiasca la loc de cinste, fara posibilitatea sacrificarii, ci mai ales la ridicarea lor la rang de sacru. timpul trecea si imparatul acesta negru si puternic incepea sa scape totul de sub control. Generalii sai nu il mai ascultau, porcii erau intr-un numar tot mai mare, si traiau in conditii execrabile. Si ce se gandi imparatul? Intr-o noapte, se trezi ingrijorat, se ridica din patul lui in brocart de matase, isi trezi servitorul cel mai de incredere, si fara sa faca cel mai mic zgomot, incepu sa coboare pe scarile secrete, in subsolurile castelului. Atmosfera era sumbra si imparatul stia ca aceasta alegere pe care o facuse era singura care putea sa il mai salveze de la dezastru. Imparatul ajunse in fata unei usi stramte si groase la care batu cu sfiala. imediat aparu in fata lui, deschizand usa cu un scartait profund, o creatura infioratoare. O batrana, cocarjita, cu nasul incovoiat si cu privirea ca de diavol. ” stiu de ce-ai venit imparate! e chiar aici pe masuta!”. Inspaimantat, imparatul arunca o privire pe masuta de langa usa si vazu o sticluta plina ochi cu o licoare de culoarea verde. valetul sau dardai disperat. Imparatul intinse mana dupa ea, dar intepeni cand auzi vocea vrajitoarei: “Ai grija, imparate! Foloseste arma asta cu mare intelepciune si mai ales… fereste-te din calea ei!”. Imparatul dadu imperceptibil din cap,insfaca sticluta de pe masa si porni inapoi pe drumul pe care venise. il trecura fiorii pe sira spinarii cand auzi rasul ingrozitor al vrajitoarei. De dimineata, isi trimise servitorul in cea mai apropiata regiune, al carei conducator era generalul Calderon, cu ordine secrete, de a turna picaturi din pretioasa licoare in hrana porcilor de la curtea generalului. zis si facut, credinciosul servitor indeplini ordinele, zabovi cateva zile in regiunea aceea si se intoarse la curtea imparatului. cateva zile mai tarziu, imparatul primi vesti…. porcii dovedisera purtari ciudate, isi muscau ingrijitorii, si se napusteau asupra lor de fiecare data cand acestia incercau sa ii hraneasca. Pe deasupra, servitorul imparatului se imbolnavi grav si pana sa afle imparatul ca toti oamenii de la curtea generalului Calderon erau bolnavi, muri. Imparatul se alarma… tot mai multi oameni din regiunile cele mai apropiate se imbolnaveau grav, porcii erau din ce in ce mai agresivi, distrugeau cocinile in care stateau si muscau toti oamenii pe care ii intalneau. Oamenii mureau pe capete si nenorocirea trecu si dincolo de granitele imparatiei, astfel incat si dusmanii sai erau acum afectati de acest dezastru. la curtea sa erau deja sute de morti si numarul era in pericol sa creasca. Dar imparatul stia care era cauza tuturor nenorocilor si se hotari sa coboare din nou in subsolurile castelului. Nu apuca sa bata coridorul rece si intunecat ca vocea vrajitoarei se si auzi: ‘Imparate! blestemul asupra ta numai de porci mai poate fi ridicat!’”. el se infricosa atat de tare incat isi lua picioarele in spinare si urca in iatacurile sale. Se inchise acolo zile intregi, si supusii sai cadeau secerati de noua boala. era amiaza, si era caldura insuportabila si imparatul se decise sa coboare sa-si infrunte “dusmanii”. Cobori in curtea sa , unde porcii incepusera sa scormoneasca pamantul. imparatul isi luase toiagul si batu cu el in pamant. cel mai puternic dintre porci ranji amenintator. se napusti asupra imparatului fara ca aceasta sa se mai poata apara. il musca de picior, apoi de mana, apoi de obraz si se dadu in laturi. imparatul privi cu ultima suflare, cum animalul pe care il ridica mereu in slavi, il trecuse in lumea cealalta…
well.. e tarziu, e noapte, si e sase luni, azi, mai mult ca niciodata….
intre doua imnuri compuse intelegeti voi ce vreti din povestioara asta….
Smallers: (Foto realizata la 1000x)
